PENTRU GRUP

Meditația în lumea antică

      În doctrina Dao, principiu și sursă a tot ceea ce există, Universul se transformă continuu prin alternanța de yang și yin, cele două elemente antagonice alternând, printr-o analogie între macrocosmos și microcosmos. Această pereche de contrarii a dat naștere unei cosmologii, dar și unei gândiri filosofice religioase, al cărei adept principal a fost Lao Tzî. Dao propune o cale de urmat, o anume conduită și morală, dar și ideea de a pune în legătură Cerul cu Pământul, forțele sacre cu oamenii. Pentru Lao Tzî, fundamentul creației este Dao-unitatea primordială dintre Cer și Pământ. Unitatea contrariilor și atingerea Unității primordiale, reîntoarcerea la începutul existenței individuale prin regenerarea periodică a vieții, ieșirea din circuitul viață-moarte sunt idei îmbrățișate de daoiști. Esența tehnicii daoiste a extazului este de origine și structură șamanică, cum afirmă Mircea Eliade (cf. Le Chamanisme). Experiența mistică daoistă este o călătorie la originea lucrurilor, spiritul pur regăsind eternul prezent care transcende atât viața cât și moartea. În concepția unor autori daoiști, aceste călătorii extatice sunt în realitate călătorii interioare („prin contemplație interioară ajungem să ne desăvârșim în noi înșine”). Daoiștii dispuneau de tehnici de prelungire a vieții, printre care se află dieta cu plante și substanțe minerale ce confereau energii specifice. Adeptul trebuia să renunțe la mâncarea obișnuită- cereale, carne, vin etc.  și să se hrănească cu plante pentru a scăpa de demoni. De asemenea, se hrăneau cu emanații solare, lunare, stelare; importantă era reținerea respirației. Prin concentrare, vedere interioară și reținerea suflului, pe o perioadă de 1000 de respirații, el obținea nemurirea. Practica respirației ducea la o stare extatică și la comunicarea cu zeii, cu macrocosmosul.

Principiile filosofice Samkhya-Yoga ale vechilor indieni ce decurg din Upanișade ( secolul al IV-lea î.e.n.) prezintă prima-gnosa ( cunoașterea metafizică) și cea de a doua- tehnicile de meditație drept căi pentru eliberarea Sinelui., Cunoașterea este o „trezire” care dezvăluie esența Sinelui. Nu detaliem acum și aici filosofia integrală a Samkhya.

Primele referiri la tehnicile Yoga apar în Brahmana și în Upanișade. Yoga clasică a fost formulată de către Patanjali în YogaSutra. Pentru acesta, libertatea spiritului poate fi obținută prin tehnici ascetice și meditație, yoga definindu-se ca „suprimarea stărilor de conștiință”.

Meditația yoga începe prin concentrarea asupra unui obiect – obiect fizic, gând sau Dumnezeu – cu scopul de a controla activitatea senzorială și pe cea a subconștientului. Etapele drumului spiritual sunt consemnate în yoga-satra: înfrânările, disciplinele, posturile corpului, controlul respirației, retragerea simțurilor, concentrarea, meditația, enstaza sau samadhi. Cele cinci înfrânări sunt: a nu ucide, a nu minți, a nu fura, abstinența sexuală, a nu fi avar. Alături de înfrânări, care conduc la o stare de purificare, disciplinele corporale și fizice ( curățenie, seninătate, asceză, apropierea de Dumnezeu (Isvara) conferă o stare yogică. Tehnica yogică propriu-zisă începe cu asanele- menținerea corpului în aceeași poziție fără efort, cu scopul depășirii condiției umane. Respirația ritmată se află în strânsă legătură cu stările de conștiință; prin respirația ritmată practicantul pătrunde în stările de conștiință modificate. Ritmându-și respirația, rămânând mobil, fixându-și atenția și privirea într-un punct, yoginul este concentrat, unificat și poate medita-poate pătrunde esența obiectelor. Samadhi este starea finală la care ajunge yoginul și prin care se autorevelează Sinele. Samadhi este o stare (contemplativă) dobândită grație unei cunoașteri. Când ajunge în această stare, adeptul capătă puteri miraculoase – siddhi- pentru a dobândi libertatea supremă și a atinge plenitudinea primondială.

Buddha (Trezitul), reprezentant al unei alte doctrine religioase indiene, propovăduiește, de asemenea, eliberarea omului prin nirvana. Încetarea suferinței umane se realizează în gândirea sa prin urmarea Căii cu opt brațe sau „Calea de mijloc” care consta în : opinie corectă sau adevărată, gândire corectă, vorbire corectă, activitate corectă, mijloace de existență corecte, efort corect, atenție corectă și concentrare corectă. Altfel spus, învățătura sa privește conduita etică, disciplina mentală, înțelepciunea. Efortul, atenția și concentrarea corecte sunt posibile prin exerciții ascetice de tip yoga. Buddha spune că Nirvana „este beatitudine” care permite „viziunea”, contactul cu „nonconstruitul” și care se obține prin tehnici contemplative vechi-concentrări și meditații. Tradiția buddhistă împarte tehnicile în trei categorii: meditații, reculegeri și concentrări. În urma practicării, ascetul atinge o stare cataleptică și atinge nirvana cu trupul său. Drumul spre nirvana duce la dobândirea de puteri miraculoase : siddhi, ochiul divin, auzul divin, cunoașterea gândirii altuia, amintirea existențelor anterioare.

PENTRU GRUP

  • Sesiuni de meditație și respirație ritmică pentru conectare cu energia cosmică,cu Sinele Real și pentru autovindecare,
  • Ritualuri de reînnoire a energiei,
  • Programul SPIRITUL VIEȚII de autovindecare prin suportul grupului,
  • Consiliere pentru formarea echipelor și compatibilitatea relațională.

Comunicarea inimii

Afla mai mult


dharma energy

Din ciclul Familia – Mihai Marcu

Îndumnezeirea sau unirea cu Dumnezeu este doctrina teologiei ortodoxe răsăritene, strâns legată de disciplinele spirituale ale isihaștilor, călugări de la Muntele Sinai, care practicau rugăciunea inimii sau „rugăciunea lui Iisus” („Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”). Sfinții Părinți atribuie o origine apostolică, o practică de la începuturile monahismului, constând în rostirea neîncetată în gând a unei formule scurte de rugăciune ce trebuie interiorizată. punerea ei în practică presupune izolare, liniște, lipsa luminii, nemișcarea, poziția șezândă (cf. Nechifor din singurătate, Sf. Simeon Noul Teolog). Prin concentrarea și încetinirea respirației, mintea coboară în inimă, facilitând regăsirea de sine. Isihasmul s-a răspândit în lumea bizantină, la Muntele Athos și în alte centre mânăstirești. În isihasmul iconic carpatin,cum spune părintele Ghelasie de la Frăsinei,unirea cu Divinitatea,adâncirea în Divinitate,dialogul cu Dumnezeu trebuie să fie precedat de o stare de purificare atât a trupului,cât și a minții și a sufletului.Inima este locul în care coboară Divinul.

Grigore Palama a contribuit la înnoirea teologiei ortodoxe prin doctrina energiilor, confirmată de sinoadele bizantine din 1341, 1347 și 1351. Dumnezeu se comunică și se revelează prin energii datorate esenței divine.

Lumina necreată a isihaștilor se regăsește în lumina dinăuntrul trupului celui ce participă la energia divină.

Călugării tibetani, de sorginte buddhistă, sunt și ei adepți ai tehnicilor yogine de meditație, în urma cărora se dobândesc puterile yogice-siddhis. De asemenea, preoții lama afirmă că se poate ajunge în Sambala, țara misterioasă și paradisiacă, în urma unei călătorii prin vis și extaz. Sinteza religioasă tibetană prezintă anumite asemănări cu hinduismul și cu creștinismul. Conduita morală severă, asceza, celibatul, metoda tradițională de meditație sunt tot atâtea practici care inițiază în misterele eliberării.

În lumea modernă, renunțarea la o viață contemplativă, separarea minții de inimă și abandonarea Creatorului ( Dumnezeu) au condus la divizarea sufletului și la o percepție eronată a Realității. Adevărata realitate spirituală este exclusă din viața omului, sursa primară de informație spirituală este exclusă. Numai prin aliniere la Liniștea Infinită, din care se naște reflecția, mintea coboară în inimă, depășind Rațiunea și intră în câmpul energetic al iubirii, intuiției și viziunii spirituale. Până la iubirea necondiționată nu mai este decât un pas.

 

DACĂ DORIȚI SĂ APROFUNDAȚI TEMA IUBIRII NECONDIȚIONATE ȘI BENEFICIILE MEDITAȚIEI, CA PRACTICĂ SPIRITUALĂ, URMAȚI CURSURILE PE CARE VI LE PROPUNE MARYAM HAINES PHD.

Documentare: Mircea Eliade, „Istoria credintelor si ideilor religioase”