comunicare inimii

Comunicarea inimii

Emoțiile sunt resimțite la nivelul corpului, nu al minții. O emoție este, înainte de toate, o stare corporală și numai după aceea o percepție în creier. Știința a descoperit că intestinul și inima au propriile lor rețele de câteva zeci de mii de neuroni care se comportă asemenea unor mici creiere în interiorul corpului.

În afară de faptul că dispune de o rețea proprie de neuroni semiautonomă, inima mai e și o mică uzină de hormoni. Ea își secretă propria ei rezervă de adrenalină când e nvoită să funcționeze la capacitatea maxim. De asemenea, produce și controlează eliberarea unui alt hormon, ANF (factor natriuretic arterial), care reglează tensiunea arterială. În sfârșit, ea secretă-tot din rezervele proprii-ocitocină, hormonul dragostei, eliberat în sânge când, de exemplu, o mamă își alăptează copilul, când două persoane se curtează și în timpul orgasmului. Toți acești hormoni acționează direct asupra creierului. În plus, inima poate să afecteze întregul organism prin variațiile câmpului său electromagnetic, ce poate fi detectat la câțiva metri de corp, dar a cărui semnificație rămâne încă un mister.

Inima percepe și simte. Comunicare inimii când se exprimă, influențează toată fiziologia organismului nostru, începând cu creierul.

Rețeaua semiautonomă de neuroni care constituie „creierul mic al inimii”, e interconectată cu creierul propriu-zis. Împreună alcătuiesc un veritabil „sistem inimă-creier”. În cadrul acestui sistem, cele două organe se influențează reciproc și în mod constant. Printre mecanismele care leagă inima de creier, sistemul nervos autonom joacă un rol extrem de important. El este format din două ramuri : o ramură numită „simpatică” accelerează bătăile inimii și activează creierul emoțional, și o ramură numită „parasimpatică”, ce acționează ca o frână asupra amândurora.

În stările de stres, depresie și mânie, variabilitatea ritmului cardiac dintre două bătăi devine neregulată sau „haotică”. În stările de bună dispoziție, de compasiune sau recunoștință, aceaastă variabilitate devine „coerentă”: alternanța accelerației și încetinirii ritmului cardiac e regulată. Coerența maximizează variabilitatea într-un interval de timp și duce spre o mai mare -și mai sănătoasaă- variabilitate cardiacă.

Există o metodă simplă și eficientă pentru a mări variabilitatea bătăilor inimii și a le face să intre în coerență. Etapele acestei metode au fost dezvoltate și testate de Institutul Heartmath din California, centru care se ocupă cu studierea și aplicarea coerenței cardiace.

Prima etapă constă în îndreptarea atenției către ceea ce se întâmplă în noi înșine. Este bine să începem cu două-trei respirații lente și adânci. Ele vor stimula sistemul parasimpatic și vor acționa ușor frâna fiziologică.

comunicare inimii

Tehnicile orientale de meditație susțin că trebuie să ne concentrăm asupra respirației cât mai mult posibil și să ne  menținem mintea golită de orice gând. Dar pentru a crește coerența cardiacă, e mai bine să ne concentrăm atenția asupra regiunii inimii timp de 10-15 secunde după ce respirația a revenit la normal.

În a doua etapă, imaginați-vă că respirați prin inimă sau prin regiunea centrală a pieptului, dacă nu vă simțiți încă direct inima. În timp ce respirați lent și adânc, fără a vă forța, trebuie să vizualizați, să simțiți cum fiecare inspirație și expirație trece prin această parte a corpului. Imaginați-vă mișcările lente și suple ale inspirației și expirației care scaldă inima în aerul curat și liniștitor.

A treia etapă constă în conștientizarea senzației de căldură sau extindere care se dezvoltă în piept și încurajarea ei cu ajutorul gândului și al respirației. O metodă eficientă de încurajare a inimii este evocarea unui sentiment de recunoștunță sau gratitudine pe care să-l lăsați să vă cuprindă tot pieptul. Simplul fapt de a ne aminti de o emoție pozitivă sau de a ne imagina o scenă plăcută induce rapid coerența cardiacă. Aceasta se repercutează asupra creierului emoțional căruia îi întărește stabilitatea și îi transmite că totul este în ordine din punct de vedere fiziologic. Creierul emoțional răspunde la mesaj întărind, la rândul lui, coerența inimii. Când atingem această stare de echilibru, putem să facem față oricărei situații. Coerența ritmului cardiac afectează direct performanțele creierului. Se crede că fazele de haos interferează cu sincronizarea funcțiilor cerebrale, în timp ce coerența contribuie la coordonarea lor. În felul acesta, se ajunge la reacții mai rapide și mai precise și la performanțe superioare în condiții de stres.

Coerența cardiacă echilibrează organismul din punct de vedere hormonal, întărește sistemul imunitar și diminuează simptomele stresului.

Persoanele care au tendința de a percepe și a reacționa numai prin intermediul creierului cognitiv descoperă, odată ce coerența este stabilită, că au un eu intuitiv interior care i-a călăuzit de-a lungul vieții.

Descoperirea acestei intuiții a inimii, conștientizarea ei ne permit să fim  mai empatici, mai deschiși față de ceilalți și mult mai tandri față de ființa noastră intimă.

Adaptare după David Servan-Schreiber „Vindecă stresul,anxietatea și depresia fără medicamente și fără psihanaliză”, medic psihiatru

ÎNSCRIE-TE ACUM LA UN CURS DE INDUCERE A COERENȚEI CARDIACE, PRIN EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE ȘI MEDITAȚIE !